Acrostih (acrostih)

Acolo unde pământul
Creşte cu fiecare
Rădăcină firul vorbei
Osemintele toamnei
Stau închise-n bolovani
Ţărână cu miez de istorie
Întinată doar de uitare
Humă eram de fapt şi noi, oamenii.

acrostih de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneza cu acrostih

Sătul de zâmbetele caste ale Evei,
Adam se plimba gânditor printre meri.
Raiul îi părea cam fad
Pe alocuri şi cam decorativ.
E vremea pentru puţină decadenţă! - îşi zise -
Dar Eva nu ştia decât să tricoteze.
Remarcând aceste îndeletniciri domestice,
Adam începu să tricoteze şi el
Gând nou:
Adam pe faţă, Eva pe dos,
Nimic nu e mai educativ decât
Un ochi bine strâns în andrele.
Meditând la condiţia creatoare şi
Ieşită din norme a tricotatului
Domesticit în ochiuri rimelate,
Adam se aşeză gânditor, sprijinit de un măr,
Işi făcu planul şi-l desfăcu,
Unul pe faţă, unul pe dos.
Nimerindu-se din cine ştie ce hazard
Mai aproape de sine cu o veşnicie:

[...] Citeşte tot

acrostih de Nicoleta Tase
Adăugat de Anemarie Ionita
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un premiu... (acrostih)

Lucrând în mină zi şi noapte
Eşti uneori, desigur, obosit.
Odihna pentru orele lucrate,
Normal, un premiu fericit.
Te bucuri sincer în tăcere,
E şi firesc dac-ai muncit.

Munca, fiind, suprema plăcere,
Imprimându-ţi un sec inedit.
Hărnicia adusă aici cu greutate
Arzând în veacul noilor idei
Inspirând încă o temeritate,
Lăsându-i viaţa unei noi idei.

acrostih de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă! (acrostih)

Lasă-mă aşa cum sunt
Evaziv sau poate imperfect,
O rădăcină să mă lege de pământ
Nu vreau în viaţă ceva mai concret,
Te rog nu încerca să mă reduci
Erori în suflet să-mi produci.

Mai mult vei pierde, sau contrar
Inima-mi va pulsa mai rar,
Haotice gânduri vei schimba
Alte căi precise nu vei stabili,
Irosite sentimente vei accelera
Lungi clipe fericite vei părăsi.

acrostih de Mihai Leonte (1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări... (acrostih)

Limpezi ochi căprui, voi oare,
Etern mă veţi stăpâni ca şi atunci?
Ori veţi uita, căci simplu e-n uitare
Nuanţa cam neclară s-o arunci.

Tu vei turna în imprecise forme,
Evazive poate, ca orice idee neclară
Mândria ta de valenţe enorme,
Însă înaltă, victorioasă, sprinţară.

Hotărăşte-mi odată soarta stingheră,
Aruncă laţul îndoielilor de gâtul meu
Instabilă-mi inima, acum voiajeră,
Las-o să hoinărească mereu.

acrostih de Mihai Leonte (mai 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu învins! (Acrostih)

Lungi şiruri nesfârşite-n spaţii
Eterne clipe de visare unde sunt?
Oare s-au pierdut în vaste constelaţii?
Nu le voi găsi tot pe Pământ?

Torn în forme nedecise, evazive,
Elocvente fantezii ne demonstrate,
Măsurându-mi gânduri corosive
Încerc să fie cât mai conturate.

Hula durerilor puţin mă impresionează
Activă inima se luptă să nu cadă,
Iar valurile negre cu mine dansează
Lacome, cerându-mă drept pradă.

acrostih de Mihai Leonte (decembrie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!