Acrostihuri alese la întâmplare
Plâng ochii cerului
Plâng ochii cerului sub nori,
Lăsând pe gene-o-nnegurare
Ori semne triste de-nserare;
Ieșind miresmele din flori
La-ntunecata-nvolburare,
Efluvii pleacă, de culori.
Trăiesc mereu cu o speranță
Oricât mi s-ar părea de greu,
Atunci când cred că Dumnezeu
Mai e cu mine-n rezonanță;
Nori grei și cenușii de toamnă
Efervescent se zvârcolesc,
Istov de ploaie rece toarnă.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna rece
Fiorii reci mă-nvăluie tacit,
Rămâne-n urmă calda vară,
Urgii de toamnă-ncep s-apară,
Nori cenușii pe cer s-au bulucit;
Zăpada primă va să cadă,
E timpul iernii să se vadă.
Vor fi și vânturi aspre-n cale,
Elice-n vârf de par s-or învârti
Și frunze veștede se vor roti
Trecând în trombe verticale;
Elegiace ciripiri în crâng
Duios în inimi păsărești se frâng,
Ecouri triste vin din vale...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânturi
Vălătuci de nori plutesc
Alungați de vânturi reci,
Nordice furtuni pornesc
Turbion cu cu frunze seci;
Urcă-n valuri în văzduh
Rugile la Sfântul Duh
Iarna aspră o-mblânzesc,
Luminează și-ncălzesc;
Este tot ce îmi doresc!
Iarba moare sub zăpadă,
E-nghețată de urgie,
Retezată-i ca de spadă;
Naște-un vifor în câmpie,
Iară-i ziua-ntunecată,
Iarăși vine noaptea-ndată...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eroul
Ardealul i-a fost dulce leagăn
Vidreanului cel curajos,
Revoltat cum n-are seamăn
A coborât un pic mai jos,
Mobilizat-a moții zdravăn.
Iar inima i-a fost amară
Atunci când a văzut că-n țară
Nevoi și jale curge iară;
Curaj avut-a să gândească
Unirea cum s-o ticluiască!
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Început de iarnă
Dansează calm în vântul rece,
Acoperă păduri și dealuri
Nedeslușiți fulgi în valuri
Seninul zilei îl vor trece;
Uitată luna se ascunde,
Lumina ei prin nori pătrunde
Feerie-n pragul înserării
Uimește ochii-n largul zării,
Lătrat de câine-n depărtare
Gonește ciorile-n cuibare,
Iubiți-n parc se-mbrățișează,
Legați pe viață se visează,
Omătul crește tot mai mare,
Revine iarna pe hotare.
Decembrie-i lună divină,
E timp ca nea din cer să vină.
Nămeți-n șiruri hibernale,
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vița de vie
Soare aer și culoare
Toate-n bob sunt adunate,
Ruginiu de vii-ntomnate
Urcă-n strugur, dau valoare;
Graurii și-o porumbiță
Uită-se din zbor la viță
Rup ciorchinele în grabă,
Urmăriți își văd de treabă,
Lasă jos doar o bobiță...
Lasă jos doar o bobiță
Urmăriți își văd de treabă,
Rup ciorchinele în grabă.
Uită-se din zbor la viță
Graurii și-o porumbiță;
Urcă-n strugur, dau valoare
Ruginiu de vii-ntomnate,
Toate-n bob sunt adunate
Soare aer și culoare...
[...] Citește tot
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bogăție
Răcoarea toamnei e simțită
Ogoarele-și prezintă rodul,
Agoniseala umple podul,
De lipsuri vatra e ferită;
E mult de lucru în grădină,
La mine munca nu-i străină,
E câte-o dată zi lumină.
Trec care pline cu bucate
Oprind la porți pe înserate,
Aduc acasă sfinte roade,
Mai vin și peștii în năvoade,
Nuci tari și merele cerate;
Emană valul de arome
Ieșit din fructe policrome.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Agonie
Pădurile în agonie
Ascultă tril de păsări încă,
Dar omul trebuie să știe:
Urgia cade ca o stâncă,
Rupând copacii și vlastarii,
Ienuperii pe multe arii.
Ucise sunt cu lăcomie,
Cu ură și cu nepăsare,
Izbite cu securea mare,
Se tem că n-au să mai învie,
Etern rămâne-vor uitare...
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsări andine (acrostih întors)
Condorii trec înalte piscuri
Oprindu-se mai sus pe steiuri,
Nu știu ce poartă ei în pliscuri,
Dar au diverse obiceiuri;
Oricum sunt păsări răpitoare,
Răpesc chiar cerbi și căprioare,
Umbresc sub aripi selva verde,
Luați de zbor, umbra se pierde.
Luați de zbor, umbra se pierde,
Umbresc sub aripi selva verde,
Răpesc chiar cerbi și căprioare
Oricum sunt păsări răpitoare,
Dar au diverse obiceiuri;
Nu știu ce poartă ei în pliscuri
Oprindu-se mai sus pe steiuri.
Condorii trec înalte piscuri.
acrostih de Ioan Friciu (2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cătălina
Caldă, cu inima blândă
Ambițioasă, frumoasă, plăpândă
Toate stelele strălucesc pe fruntea-ți spre seară
Aceeași, rămâi, scumpa mea surioară,
Leoaică, atentă, mereu protectoare,
Iubirea îți este un câmp de petale
Nestemată comoară, minunat giuvaier
Aprinzi printre oameni o steluță pe cer.
acrostih de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
