Acrostihuri

Un premiu... (acrostih)
Lucrând în mină zi și noapte
Ești uneori, desigur, obosit.
Odihna pentru orele lucrate,
Normal, un premiu fericit.
Te bucuri sincer în tăcere,
E și firesc dac-ai muncit.
Munca, fiind, suprema plăcere,
Imprimându-ți un sec inedit.
Hărnicia adusă aici cu greutate
Arzând în veacul noilor idei
Inspirând încă o temeritate,
Lăsându-i viața unei noi idei.
acrostih de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Lasă-mă! (acrostih)
Lasă-mă așa cum sunt
Evaziv sau poate imperfect,
O rădăcină să mă lege de pământ
Nu vreau în viață ceva mai concret,
Te rog nu încerca să mă reduci
Erori în suflet să-mi produci.
Mai mult vei pierde, sau contrar
Inima-mi va pulsa mai rar,
Haotice gânduri vei schimba
Alte căi precise nu vei stabili,
Irosite sentimente vei accelera
Lungi clipe fericite vei părăsi.
acrostih de Mihai Leonte (1964)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Întrebări... (acrostih)
Limpezi ochi căprui, voi oare,
Etern mă veți stăpâni ca și atunci?
Ori veți uita, căci simplu e-n uitare
Nuanța cam neclară s-o arunci.
Tu vei turna în imprecise forme,
Evazive poate, ca orice idee neclară
Mândria ta de valențe enorme,
Însă înaltă, victorioasă, sprințară.
Hotărăște-mi odată soarta stingheră,
Aruncă lațul îndoielilor de gâtul meu
Instabilă-mi inima, acum voiajeră,
Las-o să hoinărească mereu.
acrostih de Mihai Leonte (mai 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nu învins! (Acrostih)
Lungi șiruri nesfârșite-n spații
Eterne clipe de visare unde sunt?
Oare s-au pierdut în vaste constelații?
Nu le voi găsi tot pe Pământ?
Torn în forme nedecise, evazive,
Elocvente fantezii ne demonstrate,
Măsurându-mi gânduri corosive
Încerc să fie cât mai conturate.
Hula durerilor puțin mă impresionează
Activă inima se luptă să nu cadă,
Iar valurile negre cu mine dansează
Lacome, cerându-mă drept pradă.
acrostih de Mihai Leonte (decembrie 1965)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
